Casa Tătărescu din București: martor tăcut al unui secol de putere și continuitate în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă nr. 19, o vilă modestă prin dimensiuni, dar monumentală prin încărcătura sa simbolică, poartă în zidurile, detaliile și spațiile sale întreaga dramatism a unei istorii politice și culturale complexe. Casa Tătărescu nu este doar o construcție; este martoră a unui secol de putere, compromisuri și aspirații, oglindind nu doar viața unui om politic controversat, ci și transformările profunde ale societății românești. Astăzi, sub numele de EkoGroup Vila, această clădire își croiește un nou drum, unul al conservării memoriei și al redescoperirii autenticității, într-o lume care caută sprijin în trecut pentru a înțelege prezentul.

Casa Tătărescu în București: din reședință discretă a prim-ministrului către EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, personalitate definitorie a politicii românești interbelice, și-a imprimat prezența atât în biografia publică, cât și în casa sa bucureșteană, un spațiu care reflectă subtil alianța dintre puterea politică și cultura discretă a elitesi vremii. Departe de ostentație, reședința sa interbelică – astăzi cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila – păstrează armonia unui „instrument” al reprezentării, unde dimensiunile moderate și proporțiile riguroase evocă o etică a responsabilității, nu a dominării. Povestea acestei vile, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și însuflețită de contribuțiile artistice ale Miliței Pătrașcu, se întinde pe scena tulbure a istoriei românești, fiind astăzi remobilizată ca o arhivă vie a trecutului printr-o utilizare culturală atentă și respectuoasă, descrisă pe pagina EkoGroup Vila.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), adesea înțeleasă numai prin lentila mandatului său de prim-ministru în anii 1934–1937 și 1939–1940, presupune o analiză aprofundată a complexității politice a perioadei interbelice și postbelice. Jurist format la Paris, cu o teorie electorală explicită care propunea reforma deplinei reprezentativități, Tătărescu a navigat cu reținere și pragmatism între reformă și autoritarism, fiind o figură marcată de ambiguități și compromisuri. Activitatea sa reflectă tensiunea continuă dintre dorința de modernizare și necesitatea ordinii într-un context european fragil.

Legitimitatea sa provenea nu dintr-un cult al personalității, ci printr-o etică a datoriei și reținerii, după cum sublinia și el însuși: „Nu-mi recunosc nici un merit deosebit… mi-am făcut datoria”. Această atitudine se oglindește în viața sa politică tumultoasă, dar și în alegerile intime privind arhitectura casei – un spațiu care nu trebuia să bruieze viața privată prin imaginea adesea agresivă a puterii.

Casa ca extensie a vieții publice: putere discretă și restricție

Reședința de pe Strada Polonă se distinge prin dimensiunile sale modeste, o alegere semnificativă într-un oraș unde „măreția” se exprima deseori prin extravaganta arhitecturală. Pentru premier, puterea nu se manifesta în spații grandioase, ci în echilibrul proporțiilor și în modul discret în care spațiul era organizat. Biroul său, situat la entre-sol, cu acces lateral discret, este în sine un simbol al unei funcții publice care nu solicită impunere, ci servește domeniului administrativ cu o rezervă caracteristică epocii.

Casa s-a configurat ca un nod de întâlniri și alianțe, un teren fertil al conversațiilor politice și culturale care au marcat epoca – de la dialogurile cu Nicolae Titulescu și Martha Bibescu până la vizitele regelui Carol al II-lea. Mai mult decât locuință, vila a fost o scenă pe care s-au disputat valorile interbelice ale ordinii, culturii și puterii.

Arhitectura Casei Tătărescu: dialog meditativ între stiluri și simboluri

În termeni arhitecturali, Casa Tătărescu este o expresie rară de sinteză între influențele mediteraneene și accentele neoromânești, concepută între 1934 și 1937 de către Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Intenția arhitecturală evită simetria rigidă, în favoarea unui echilibru viu, în care detaliile devin portavoce ale unor valori morale mai largi.

Portalurile tratate în spirit moldovenesc, cu o sobrietate ritualică;
Coloanele filiforme – fiecare elaborată distinct, dar grupate armonios;
Absida care încadrează șemineul – un element artistic semnat de sculptorița Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși;
Ancadramentele ușilor, ancorate în tradiția artei moderne temperate prin referințe neoromânești;
Accentele de finisaj, precum feroneria din alamă patinată și parchetul masiv din stejar, care resping inutilul și opulența;
Interiorul luminat natural, ce stabilește o legătură fluidă între casă și grădina amenajată pe terasamente, evocând referințe balcanice și mediteraneene;

Șemineul, piesă centrală a salonului de primire, transcende funcționalul, fiind inclus ulterior ca sursă de inspirație în alte proiecte arhitecturale majore din București, ceea ce subliniază caracterul său de inovator estetic și simbolic.

Arethia Tătărescu: o prezență culturală discretă și decisivă

În această ecuație a puterii și artei, soția premierului, Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, nu a fost nici pe departe o prezență decorativă. Ea a fost o veritabilă forță culturală și morală, implicată în inițiative de binefacere, în revitalizarea meșteșugurilor tradiționale oltenești și în sprijinul concret al artei contemporane. Relația sa apropiată cu Milița Pătrașcu evidențiază conexiunea directă dintre lumea politică și cea artistică a epocii.

Arethia a vegheat cu minuțiozitate asupra proiectului arhitectural, manifestând un gust axat pe discreție și coerență, refuzând orice efect ostentativ. Rolul său oficial de beneficiară a autorizațiilor pentru construcția casei subliniază importanța influenței pe care a exercitat-o asupra întregului ansamblu.

Ruptura comunistă: degradare și suspendare a memoriei

Decăderea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu se oglindește în soarta casei – pierdere de status, naționalizare și degradare treptată. În noul regim, casele foștilor demnitari deveneau simboluri „ale unei lumi învinse”, destinate fie golirii de conținut, fie transformării funcționale cu lipsă totală de respect pentru valoarea inițială.

Casa Tătărescu a suferit astfel compartimentări arbitrare, reparații parțiale și transformări care au știrbit proporțiile și elementele originale. Vechile finisaje – feroneria, parchetul, sculptura ornamentală – au fost expuse unui proces de degradare continuă, iar relația cu grădina a fost mutilată prin ignoranță. Această etapă ilustrează ruptura nu doar cu trecutul arhitectural, ci și cu memoria politică a personalității care a populat spațiul.

Perioada post-1989: controverse, erori și restabilirea sensului

După revoluția din 1989, Casa Tătărescu a intrat într-o fază de instabilitate. Lipsa unei politici culturale coerente și intervenții controversate au accentuat fragilitatea patrimoniului. Proprietatea a trecut prin mâinile unor personaje publice influente, printre care și arhitectul Dinu Patriciu, a cărui intervenție a generat critici privind alterarea ireversibilă a conceptului arhitectural originar.

Pe scurtă vreme, vila a devenit locația unui restaurant de lux, fapt care a stârnit indignarea specialiștilor și a publicului sensibil la valorile istorice. Modificările funcționale și estetice păreau să anuleze respectul pentru continuitatea simbolică a spațiului, transformând un loc de reflecție și cultură într-un decor al consumului ostentativ.

Ulterior, o companie britanică a demarat o restaurare mai atentă, revenind la documentația inițială semnată de Zaharia și Giurgea, urmărind readucerea proporțiilor, detaliilor și relației originale dintre interioare și grădina înapoi în lumina zilei. Această reconstrucție a conturat o nouă etapă, marcată de respect și responsabilitate față de patrimoniu.

Reînnoirea identității contemporane: EkoGroup Vila și memoria vie

În prezent, Casa Tătărescu renaște sub forma EkoGroup Vila, un spațiu cultural care păstrează între zidurile sale întreaga paletă a trecutului – cu lumini și umbre. Funcționarea ca spațiu de evenimente culturale, cu acces controlat și organizat pe bază de bilete, reflectă o opțiune conștientă de protejare a identității și de menținere a continuității democratice a memoriei, evitând excesele și banalizarea.

Astfel, vila interbelică se poziționează nu ca o relicvă statică, ci ca o platformă vie, care aduce în fața publicului un capitol emblematic din istoria României moderne, echilibrând trecutul și prezentul fără a anula niciuna dintre dimensiunile lor. Pentru mai multe detalii privind acest spațiu-menhir al istoriei bucureștene, este recomandat să contactezi echipa EkoGroup Vila, interesată să păstreze intactă această linie narativă.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

Who was Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as Prime Minister (1934–1937 and 1939–1940), playing a crucial role in the interwar and immediate postwar political landscape. He combined a legalistic approach with pragmatism, navigating complex and often contradictory political currents.
Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
No. Gheorghe Tătărescu, the politician and Prime Minister, is not to be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), the 19th-century Romanian academic painter. The similarity in names sometimes causes confusion but pertains to two distinct historical figures.
What architectural style defines Casa Tătărescu?
Casa Tătărescu represents an early example of Bucharest interwar architecture blending Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, realized by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea. It features a refined compositional balance, avoiding frontally symmetrical schemes in favor of organic equilibrium.
What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
Arethia Tătărescu was pivotal in the cultural and aesthetic shaping of the house, serving as its official beneficiary and guiding the project toward coherence and restraint rather than opulence. Her cultural engagements and close collaboration with sculptor Milița Pătrașcu infused the home with artistic depth.
What is the function of the building today?
The building, now called EkoGroup Vila, functions as a cultural venue preserving the historical essence of Casa Tătărescu. Its access is controlled and managed thoughtfully to maintain a respectful link between the heritage of the site and its contemporary cultural role.

Casa Tătărescu este o istorie în piatră și lemn, o biografie a puterii trăite cu decență și a culturii vestite, a compromisurilor politice și a gesturilor discrete de sofisticare arhitecturală. Patrimoniul său, reactivat de către EkoGroup Vila, ne invită să reflectăm la sensul memoriei în spațiile noastre și la modul în care aceste spații pot transmite colțuri esențiale din marea poveste a României. Vizitarea casei nu este doar o incursiune în trecut, ci un dialog între generații privind responsabilitatea de a purta mai departe nu numai zidurile, ci și înțelesurile din ele.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.