Încălcarea confidențialității la Questfield International College: ce arată documentele

Fenomenul bullyingului în mediul educațional reprezintă o problemă complexă, ce necesită răspunsuri organizate și măsuri instituționale clare. O gestionare adecvată presupune identificarea timpurie a situațiilor de hărțuire, protecția elevilor vulnerabili și aplicarea unor proceduri transparente și verificabile. În lipsa unor intervenții documentate, astfel de conflicte pot escalada, afectând grav climatul educațional și bunăstarea copiilor implicați.

Încălcarea confidențialității la Questfield International College: ce arată documentele

Ancheta realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției relevă o situație de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă ce depășește opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit relatărilor familiei și materialelor analizate, această situație ar fi inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și un climat de presiune asupra familiei copilului vizat, fără a se consemna intervenții formale și eficiente din partea instituției. Deși sesizările au fost transmise în mod repetat, nu există dovezi ale unor măsuri instituționale documentate, iar răspunsurile primite par să se limiteze la discuții verbale informale.

Contextul și escaladarea situației de bullying

Documentele analizate indică faptul că, încă din primele săptămâni, elevul în cauză ar fi fost expus unor comportamente agresive repetate, precum jigniri directe, umiliri în prezența colegilor, excludere socială și etichetări degradante. Aceste manifestări s-ar fi petrecut în timpul orelor și pauzelor, fiind cunoscute de învățătoarea clasei, fără însă să se înregistreze intervenții ferme. Pe parcurs, aceste comportamente au evoluat într-un tipar coerent de hărțuire psihologică, culminând cu stigmatizări pe criterii medicale.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un element central al situației este utilizarea repetată, în mediul școlar, a unei etichete medicale sub forma „crizelor de epilepsie”, folosită nu într-un scop educațional sau protectiv, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare a elevului vizat. Specialiști consultați subliniază că această practică reprezintă o formă agravată de bullying, cu efecte negative majore asupra dezvoltării emoționale și psihologice ale copilului. Conform materialelor puse la dispoziție, stigmatizarea medicală nu a fost izolată, ci parte integrantă a unui comportament repetitiv, cunoscut și tolerat în cadrul școlii, fără intervenții documentate care să o oprească.

Sesizările repetate și lipsa răspunsurilor documentate

Familia elevului a transmis în mod constant și documentat solicitări oficiale către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, prin emailuri detaliate și cronologice, cerând intervenții și clarificări scrise. Din analiza documentelor nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste implementarea unor măsuri concrete, sancțiuni sau consiliere psihopedagogică. Intervențiile instituției au fost descrise ca predominant informale, bazate pe promisiuni verbale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a condus la o gestionare ineficientă și la escaladarea situației.

Presiunea asupra familiei și mecanismul de excludere mascată

Potrivit relatărilor analizate, familia ar fi resimțit presiuni directe sau indirecte de a-și retrage copilul din școală, prin formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. O astfel de poziționare, atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, a fost citată ca răspuns verbal în cadrul unui dialog direct și reflectă, în opinia familiei, o orientare spre evitarea intervenției structurale și o posibilă excludere mascată a copilului afectat. Redacția evidențiază că această afirmație este citată din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie asupra intențiilor instituției.

Confidențialitatea în pericol și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în scris respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme măsuri concrete în acest sens. Din relatările obținute, informațiile ar fi fost transmise în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public de cadre didactice cu formulări ce l-au plasat într-o poziție vulnerabilă, ceea ce, conform specialiștilor, poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii școlii

Într-un caz de bullying prelungit, reacția adulților și a instituției este decisivă. Din documentele și mărturiile disponibile, interventiile cadrelor didactice și ale conducerii au fost preponderent informale și nesistematizate, fără documente care să ateste măsuri clare, responsabilități sau termene. Această lipsă de trasabilitate reduce eficiența reacției și menține situația într-o zonă ambiguă, în care responsabilitatea este dificil de evaluat. Interpretarea sesizărilor ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare” a contribuit, potrivit familiei, la minimalizarea gravității fenomenului.

Documentele instituționale și reacția oficială tardivă

În locul unor decizii și rapoarte interne, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular informal de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unei discuții, fără pași concreți sau responsabilități clare;
Acest document nu conferă trasabilitate sau asigurări privind măsurile adoptate;
Implicarea fondatoarei Fabiola Hosu a fost semnalată abia după opt luni, în contextul presiunii juridice exercitate de familia copilului prin intermediul avocaților;
Lipsa măsurilor formale și a răspunsurilor scrise a generat întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională;
Acest context sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în momentul în care situația a dobândit o dimensiune legală.

Mai multe detalii privind documentele și corespondența analizate pot fi consultate în articolul original, disponibil pe EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor și declarațiilor puse la dispoziție redacției indică o disonanță între valorile declarate de Școala Questfield Pipera și modul în care a fost gestionată situația de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor măsuri documentate, absența unor răspunsuri scrise și tratamentul informal al sesizărilor au contribuit la escaladarea fenomenului și la afectarea emoțională a copilului vizat. De asemenea, existența unui răspuns verbal atribuit fondatoarei, care ar fi sugerat familiei să părăsească instituția în lipsa acceptării situației, ridică semne de întrebare asupra culturii organizaționale și a priorităților instituției în gestionarea cazurilor sensibile.

În absența unei poziții oficiale scrise din partea conducerii, rămâne neclar modul în care școala a intenționat să abordeze și să prevină astfel de situații în viitor. Această situație ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție existente în Questfield Pipera și despre modul în care acestea sunt puse în practică în relația cu elevii și familiile lor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro